Țara cu cel mai mare potențial de schimbare

0
624

MG_SRM_mic

De 25 de ani, în continuă schimbare, România are încă un potențial uriaș în această direcție. Cât de provocatoare este dezvoltarea durabilă la nivel de stat, cine sunt cei care trebuie să pună punctul pe i și care sunt problemele arzătoare ale următorilor 20 de ani? Totul într-un dialog cu Mircea Geoană, special pentru Social Responsibility Magazine.

de Diana Șerban

Unde plasați România pe axa filantropie-dezvoltare durabilă?

Ca și ansamblul societății, undeva într-o zonă emergentă. Așezarea unei societăți moderne și deschise nu se face peste noapte și avem de recuperat un handicap din istoria mai recentă sau mai îndepărtată a României. În același timp sunt optimist pentru că văd semne de însănătoșire a ceea ce înseamnă triunghiul de forță al oricărei societăți dezvoltate care este legat de stat, mediul privat și mediul non-guvernamental. În toate cele trei domenii România a plecat cu un handicap important. Un stat insuficient de performant, vedem asta și astăzi, un sector privat care nu și-a găsit complet cadența și un mediu non-guvernamental care încearcă să suplinească într-un fel slăbiciunea primelor două sectoare.

 

Implicarea în societate se educă. Cum putem face asta în România?

În acest moment suntem încă la un nivel al mimetismului. Unde simt eu nevoia să transferăm mai mult este și în zona companiilor cu capital românesc, de talie medie. Văd de asemenea că această dimensiune civică nu este suficient de mult educată în grădinițe, în școală, în liceu, în facultate, de-a lungul carierei profesionale. Aici e nevoie de stat.

Sunt țări care au educat, de-a lungul deceniilor, acest lucru. Țările Scandinave, de exemplu, unde în medie, în Suedia, un cetățean face parte din mai mult de patru ONG-uri diferite. Eu nu cred în determinism cultural. Nu cred că o națiune este condamnată din cauza religiei sau istoriei să stea într-un model cultural mai puțin performant la nesfârșit. Cred că atunci când îți recunoști niște dificultăți și te ții de ele an de an, ceas de ceas, generație de generație, alegeri după alegeri lucrurile se schimbă și cred că România este țara care are cea mai mare disponibilitate la schimbare din tot ce există în Europa astăzi.

Cei mai mulți dintre noi, inclusiv în clasa politică românească, gândesc în binomul stat-piață. Nu este adevărat. Fără trinomul stat-piață-mediul non-guvernamental, nicio societate și cu atât mai mult România nu se poate dezvolta. Pentru că lipsește un lucru obligatoriu care este participarea cetățeanului la proiectul național.

 

Menirea noastră  este și aceea de a face bine, nu doar de a câștiga alegerile

Cum vedeți dezvoltarea Responsabilității Sociale Corporative la nivel strategic în România?

România are câteva vulnerabilități semnificative legate de accesul la educație și sănătate, chestiuni legate de politici publice, de transparență, de echitate, probleme demografice severe. Este o țară care îmbătrânește și se depopulează rapid. Toate aceste elemente strategice, statul le poate explicita într-un fel de drum critic al priorităților și problemelor structurale ale României, fără să devină neapărat un dirijor al acestui demers ci mai degrabă un partener strategic. Dar aceasta necesită un stat care să fie capabil de dialog, ceea ce este dintotdeauna un punct slab al administrației Românești.

Eu sunt convins că nu ar fi nimeni insensibil în România dacă la nivel de autorități publice, poate într-o formă de board public-privat, strategic, în care să spunem care sunt principalii jucători din Guvern, din Administrația Prezidențială, din marile comunități locale din România care să poată să aibă un punct de vedere în jurul unei mese unde, pe picior de egalitate, stă și mediul civic și cel corporatist. Cred că acolo se poate realiza un astfel de drum critic în care nimeni nu dictează celuilalt ci există o formă de punere în comun a resurselor. Pentru că la nivelul problemelor pe care le are România în ziua de astăzi resursele statului, chiar dacă ar fi mai bine administrate, nu ajung. Resursele mediului corporatist și mediului privat, oricât de vastă ar fi economia României, nu ajung și atunci ai nevoie de acest dialog între cele trei dimensiuni ale statului modern și dezvoltat.

 

Cât de pregătiți sunt politicienii români să gândească legi pentru sprijinirea acestui domeniu?

Ca fost președinte al Senatului pot să vă spun că nimeni nu ar spune nu unei idei bune, oricât de pătimașă ar fi politica și oricât de intensă ar fi campania electorală sunt oameni care până la urmă înțeleg că menirea noastră  este și aceea de a face bine, nu doar de a câștiga alegerile.

Mă gândeam la ce face soția mea la Fundația Renașterea care încearcă să găsească răspunsuri la problema cancerului la sân și la probleme care țin de sănătatea femeilor în general. Mă gândeam că în Parlamentul belgian există un grup de parlamentari, din ambele camere și din toate partidele, care sunt dedicați și interesați de problema combaterii cancerului ca temă mare, alții sunt pe chestiuni legate de sănătate în zona cardio-vasculară, alții sunt pe chestiuni legate de copii și atunci se pot crea și comunități în clasa politică, dar și transversal, în mediul public românesc, dedicate unor cauze.

Întrebarea este, cei care inițiază procesul, sunt suficient de credibili? Pentru că românii se alătură unor cauze frumoase atâta vreme cât nu se simt păcăliți.  Trebuie să ai un grup credibil de oameni care să fie garanția faptului că dacă eu dau un leu sau o oră din viața mea sau dedic energie și atenție unui subiect, acel subiect este unul autentic  fără ca cineva să mă păcălească, să se prefacă sub pretextul unei cauze nobile și în spate să existe un interes electoral sau corporatist.

Vreau să menționez aici și rolul extraordinar al mass-media. De fiecare dată când pe un post de televiziune apare o temă care este sensibilă, autentică, imediat se naște o adevărată efervescență socială. Întrebarea este, după ce s-a terminat emisiunea, e cineva capabil să organizeze, fără să fie în interesul de audiență al televiziunii respective, un efort consolidat ca să poată face cest lucru? Noi aici la ASPEN chiar asta încercăm să facem, la o scară mai mică, antrenând tineri lideri din țară, din străinătate care la rândul lor duc mai departe ideea unei societăți mai bune, mai deschise, în care liderul, indiferent de vârstă și de domeniul de activitate, are o menire mai mare decât nevoile imediate ale firmei pe care o conduce sau ale familiei sale.

Continuarea interviului o puteți citi în ediția print a Social Responsibility Magazine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*