Statul, companiile şi responsabilitatea socială. O perspectivă din Opoziţie

0
497

claudia boghicevici

Claudia Boghicevici este unul dintre parlamentarii români care înţelege importanţa conceptului de responsabilitate socială pentru dezvoltarea durabilă a României.  De aceea a acceptat provocarea Social Responsibility Magazine de a vorbi despre rolul statului în acest demers.

În mandatul trecut aţi avut o iniţiativă legislativă care privea companiile sociale. Care erau principalele obiective?

Companiile sociale, cum le numiţi, sunt definite în proiectul de lege pe care l-am iniţiat prin termenul de întreprinderi sociale. Legea alocă două capitole importante pentru întreprinderile sociale, dedicate exclusiv acestora. Unul dintre ele are în vedere stabilirea termenilor prin care se defineşte o întreprindere socială. De asemenea, iniţiativa abordează şi componenta de suport necesar întreprinderilor sociale, de diferite tipuri, financiar, informaţional sau organizaţional. Însă, în acelaşi timp, sunt punctate şi anumite condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca o întreprindere să poată fi catalogată ca întreprindere socială. Una dintre acestea este, de exemplu, reinvestirea a minim 50% din valoarea  profitului pentru dezvoltarea întreprinderii de economie socială.

Parlamentul României – Economii 17.500 de RON din utilizarea eficientă a hârtiei

De ce sunt atât de puţine astfel de iniţiative? Credeţi că este nevoie de o promovare mai accentuată a conceptului de responsabilitate socială în România?

În primul rând trebuie amintit faptul că încă din perioada guvernării Boc, PDL prin ministrul Botiş dezvoltase o viziune în domeniul muncii şi protecţiei sociale prin care se dorea reducerea gradului de dependenţă faţă de stat. De aceea, pachetul de legi promovate în timpul guvernării PDL, şi mă refer la Codul Muncii, Legea Zilierilor, Legea Meşteşugurilor, Modificarea Legii 116 din 2002 privind Combaterea Marginalizării Sociale sau această Lege a Economiei Sociale, urmărea exact acest concept prin care cei care muncesc sau vor să muncească să fie stimulaţi. Din păcate USL nu a continuat acest proiect pentru că ori nu i-a înţeles utilitatea, ori a dorit să ţină captiv un electorat cât mai numeros de persoane asistate social. Aşa ne-am trezit în ultimul an cu tot felul de modificări la proiectele de legi lăsate la cheie de guvernarea PDL, fără a se mai urmări efectul de ansamblu. Practic USL s-a distanţat prin aceste modificări disparate de un concept de modernizare a pieţei muncii pe care PDL îl convenise şi cu instituţiile financiare internaţionale, concept care este urmărit acum în toată Uniunea Europeană ca răspuns la criza economică şi care viza flexibilizarea legislaţiei muncii, concomitent cu facilitarea creării de locuri de muncă inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi sau cele care trăiesc în mediul rural şi sunt dependente de venitul minim garantat.

Cred că noi ca politicieni trebuie  să intrăm într-o abordare mai sistemică a lucrurilor. Logica aceasta ne spune că nu putem avea un sistem social sănătos segregând categorii sociale vulnerabile şi alocându-le o sumă de bani, mai mare sau mai mică în funcţie de bugetul ţării, dar care însumată înseamnă o parte destul de apăsătoare pentru buget, şi în acelaşi timp mult prea mică faţă de nevoile individuale reale ale persoanelor din grupurile vulnerabile. De aceea, ne aplecăm asupra economiei sociale ca mecanism cu două funcţii principale: funcţia socială de integrare a categoriilor sociale vulnerabile şi funcţia economică de a produce venituri pentru aceştia.

Casa Poporului ar putea deveni prima clădire publică sustenabilă din România

De asemenea, nu trebuie să uităm faptul că economia socială este o temă recentă de interes şi pentru politicile UE. Rezoluţia Parlamentului European din 19 februarie 2009 a fost cea care a adus în atenţie faptul că ”diversitatea formelor de întreprinderi este recunoscută în Tratatul CE, precum şi prin adoptarea statutului societăţii cooperative europene”. Totodată, se atrage atenţia asupra faptului că Uniunea Europeană şi statele membre ar trebui să recunoască  economia  socială  şi  părţile  implicate  în  aceasta în legislaţiile şi în politicile lor. Aici vorbim de  cooperative,  societăţi  mutuale, asociaţii şi fundaţii. În schimb cred că este nevoie într-adevăr de o mai mare promovare la noi în ţară pentru acest subiect de interes. Există exemple de bună practică în acest sens. Cunosc ONG-uri şi acţiuni care militează intens pentru a pune economia socială pe picioare. Nesst România cu sediul în Timişoara este o organizaţia al cărui scop e de a dezvolta întreprinderi sociale sustenabile şi care a organizat recent o competiţie pentru întreprinderi sociale. De asemenea, şi mediul privat este din ce în ce mai atent la acest domeniu, competiţia Ţara lui Andrei organizată de Petrom fiind un exemplu relevant. Sunt iniţiative foarte bine venite, şi bineînţeles ele trebuie susţinute şi de noi cei care avem datoria de a elabora legi în folosul societăţii.

În acest moment se mai lucrează, în grupul dumnevoastră parlamentar, la proiecte de lege care să promoveze în vreun fel responsabilitatea socială?

După cum spuneam, acesta este un subiect important la nivelul partidului din care fac parte, această preocupare având rădăcinile din perioada guvernării sub conducerea lui Emil Boc. De aceea, ce pot să vă spun este că reglementarea economiei sociale prin proiecte de legi eficiente face parte din preocuparea mai multor parlamentari. De aceea iniţiativa mea a mai fost semnată de un număr de 23 de parlamentari, din care 1 independent şi restul de la PDL. Se poate deci spune că această iniţiativă este sprijinită de grupul nostru parlamentar.

Consideraţi că economia socială ar trebui reglementată de către stat?

Aici depinde ce înţelegem prin reglementare. Dacă ne referim la a trasa cadrul de funcţionare eficientă şi stimulare a acestui domeniu al economiei sociale în genere, da, cred că avem nevoie de astfel de cadru. Responsabilitatea socială presupune intervenţia mai multor actori, ai societăţii civile sau privaţi, care trebuie să acţioneze totuşi concertat pentru a produce efecte la nivel recognoscibil, şi nu într-un mod haotic. De asemenea, ei trebuie într-un fel stimulaţi şi încurajaţi să dezvolte astfel de acţiuni. Un capitol întreg din proiectul de lege priveşte Mecanismele de sprijinire şi încurajare a întreprinderilor sociale. Aici intervine nivelul reglementativ care poate face acest lucru. Un exemplu de din acest capitol este articolul 21, care stipulează că: „Întreprinderile sociale care reinvestesc cel puțin 75% din profitul obţinut în activităţi de restructurare, achiziţie de echipamente tehnologice  necesare dezvoltării activităţii economice, amenajarea şi/sau crearea locurilor de muncă pentru persoanele care aparţin grupurilor vulnerabile beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit/venit pe anul respectiv.” Nu susţin însă o intervenţie agresivă a statului, până la cel mai mic amănunt.

Totodată discuţia trebuie purtată şi văzând ce înţelegem prin responsabilitate socială. Dacă rămânem doar la înţelesul de implicare din partea actorilor privaţi sau  a societăţii civile, sau dacă extindem semnificaţia la nivelul tuturor organizaţiilor din cadrul unui stat, fie ele private, fie publice sau de stat. Prin proiectul de lege depus, susţin de altfel, că responsabilitatea socială este şi a statului prin fixarea unor atribute clare ale Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţie Socială. Se prevede de asemenea crearea unor structuri judeţene cu rol suport pentru întreprinderile sociale, care să aibă ca obiect de activitate asigurarea implementării politicilor, dezvoltării și monitorizării domeniului de economie socială.

Pe de altă parte, eu sunt un susţinător ferm al ideei că statul trebuie să dezvolte parteneriate solide cu marile companii private din România, companii care sunt şi mari contributori la bugetul de stat. Acest model presupune un dialog permanent între instituţiile responsabile pentru elaborarea politicilor publice din Guvern şi mediul de business, astfel încât, prin aceste consultări, companiile să cunoască dinainte care sunt priorităţile guvernamentale şi să îşi poată stabili în acord cu acestea direcţiile privind acţiunea socială corporativă. Guvernul nu poate trasa politici publice în acest domeniu fără a se consulta cu principalii actori din piaţă şi de aceea în perioada în care am fost ministrul Muncii am acordat o mare importanţă discuţiilor cu membrii Consiliului Consultativ Onorific. De asemenea, am avut întâlniri periodice cu profesori universitari, preşedinţi de mari corporaţii şi alţi lideri din mediul de afaceri, tocmai pentru a desena un cadru legislativ compatibil cu nevoile reale din piaţă.

Claudia Boghicevici este senator PDL.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*