România, 2017. La fiecare 9 ore, un bebeluș e părăsit în maternitate

Peste 1000 de copii sunt abandonați în fiecare an în maternitățile din România și alți 4000 ajung anual la orfelinat. Copii pe care societatea, dar și statul român, îi ignoră și încearcă să îi ascundă sub preș crezând că astfel problema nu mai există. Am discutat cu Ștefan Dărăbuș, director regional, Europa Centrală și de Sud, Hope and Homes for Children (HHC) România despre eforturile incredibile pe care le face HHC pentru a-i ajuta pe acești copii și despre cifrele care se străduiesc să ofere o nouă față României europene a anului 2017.

0
1603

Care este situația centrelor de plasament din România în acest moment? (Câți copii mai sunt încă instituționalizați? Ce face statul în beneficiul lor? Câte familii își abandonează copiii anual în România anului 2017?)

Mai sunt aproape 7.500 de copii care suferă abuzul instituționalizării în țara noastră. 159 de instituții de tip vechi – frumos intitulate ”centre de plasament” – încă funcționează. Dar nicio grijă, vor fi închise în următorii ani, pentru că sunt atât de detrimentale pentru dezvoltarea copilului.

La fiecare nouă ore, un bebeluș e părăsit în secțiile de maternitate sau pediatrie. Așadar, aproximativ 1.200 de copii sunt abandonați în fiecare an, la o vârstă foarte fragedă. Anual, intră în sistemul de protecție specială un număr de aproximativ 4.000 de copii. Mă exprim în aproximări, pentru că nu se centralizează numărul de intrări și ieșiri din sistemul de protecție specială. Chiar dacă a fost semnalată lacuna aceasta, a rămas fără nicio rezolvare, deși nu este dificil să centralizezi aceste cifre. Singura explicație e că nu se vrea asta. Cifrele sunt de impact. Mai avem și o problemă de conotație terminologică. Se vorbește de ”abandon”, ca și cum ar fi vina părinților că își lasă copiii în grija statului, dar nu se vorbește deloc de vina statului, care nu aduce intervenții de prevenire a separării copilului de familie. Dacă vine o mamă cu trei copii, singură, fără loc de muncă, dată afară din apartamentul în care stătea cu chirie pe motiv de neplată și cere ajutor din partea serviciilor publice specializate în protecția copilului, nu primește sprijinul care să le permită să rămână împreună! Statul nu are locuințe sociale pentru astfel de cazuri, nici alocări financiare bugetate pentru intervenții de natură să prevină separarea copilului de familie. Așadar, copiii nu sunt ”abandonați” de părinții lor, pentru că, de cele mai multe ori, statul stă cu mâinile-n sân și privește apatic cum sunt rupți copiii de părinții lor și, apoi, instituționalizați.

Statul dă o medie de 650 euro pe lună pe copil, pentru a-i abuza în instituții, dar nu dă 60 euro pe lună pentru a menține copilul alături de părinții săi…

Dați-mi top 5 cele mai importante cifre ale activității HHC de când există în România.

Am fost prezenți în viețile a peste 26.000 copii până acum, pe care i-am sprijinit să rămână alături de părinții lor. I-am ajutat să rămână unii lângă alții, ca familie. Fără munca depusă de colegii mei, acești 26.000 copii ar fi fost rupți de părinți și ar fi ajuns în sistemul de protecție specială, cu foarte mici șanse de a ajunge înapoi în familiile lor. Pentru noi, e un lucru fantastic. Și o satisfacție enormă.

Am salvat de la traumele instituționalizării aproape 5.000 de copii, pentru că i-am scos din instituțiile de tip vechi, adevărate lagăre umane încă tolerate de societate și le-am redat copilăria, fie reintegrându-i în familiile lor, fie în asistență maternală, fie în adopție, fie în case de tip familial, fie ajutându-i să devină independenți (pe cei care erau la vârsta majoratului).

Prin programele noastre de închidere a instituțiilor de tip vechi, am reușit să facem să dispară 54 de astfel de instituții, numite ”centre de plasament”. Abuzurile suferite de copii în aceste ”centre de plasament” sunt greu de conceput, pentru că cele mai multe sunt de natură psihologică și își au rădăcinile în absența mediului familial și a iubirii pe care le suferă copiii instituționalizați.

Am sprijinit 900 de tineri care acum sunt independenți – fără noi, nu aveau locuințe, nu aveau locuri de muncă, nu se integrau social. Credem că acești 900 de tineri sunt acum redați societății în calitate de contributori, nu pasivi receptori de alocații și prestații sociale. Și-au recâștigat încrederea în ei, au căpătat stimă de sine și au acum forța să țină piept vieții pe cont propriu.

Acest material a fost preluat în jurnalul principal de știri al postului de televiziune PRIMA TV!

Am reintegrat alți aproape 900 de copii înapoi în familiile lor, i-am ajutat pe fiecare așa cum a fost necesar, am fost alături de părinții lor, atunci când aceștia își doreau să-și ia copiii înapoi acasă, dar nu puteau din cauza unor lipsuri materiale. Le-am extins casele, le-am reparat acoperișurile, le-am achiziționat mașini de spălat, le-am făcut dușuri, le-am cumpărat paturi, dulapuri, le-am acordat sprijin material, hrană, îmbrăcăminte, rechizite, i-am ajutat să-și găsească loc în școala din comunitate, i-am ajutat pe părinți să-și găsească un loc de muncă – modalitățile de intervenție sunt diverse și axate pe fiecare caz în parte – doar așa reușești să faci intervenții sustenabile și pe termen lung.

Cum s-a născut ideea parteneriatului cu Holcim?

În urma întâlnirilor cu ei. Fiecare întâlnire a avut obiectivele ei, am vorbit despre variantele de lucru, am înțeles fiecare ce face celălalt și cum funcționăm și am ajuns la proiectul acesta, care e calibrat pe profilul ambelor organizații. Așa am ajuns la ideea campaniei de fundraising relaționat cauzei noastre organizaționale: eradicarea instituționalizării ca formă de așa-zisă ”protecție” a copilului. E un parteneriat extraordinar și le mulțumesc celor de la Holcim pentru încrederea în noi.

Ce așteptări aveți de la acest parteneriat?

Să salvăm vieți de copii. Să redăm copilăria celor care sunt încă în orfelinate. Să putem să comunicăm împreună despre efectele devastatoare pe care le are absența familiei și a mediului familial asupra copilului. Să amplificăm rata de conștientizare vis-a-vis de cauza noastră organizațională – eradicarea instituționalizării ca formă de protecție a copilului. Să lucrăm împreună pentru construcția celor două case și pentru formarea profesională a partenerilor noștri din sistemul de protecție a copilului. Avem un sprijin clar din partea Holcim, în bani, și putem avansa programatic. Ne asociem cu un brand recunoscut, bine poziționat, care are valori comune cu ale noastre: integritate, curaj, excelență. Iar așteptarea noastră cea mai importantă e să promitem puțin și să livrăm mult. Asta, pentru ca Holcim să fie în poziția de a dori să continue parteneriatul cu noi.

Unde vor fi construite casele? Hope and Home for Children România deține în proprietate terenul pe care vor fi construite casele?

O casă de tip familial va fi construită în București, în Sectorul 4, ca parte a procesului de închidere a Centrului de Plasament ”Robin Hood”. Cea de-a doua casă de tip familial o construim în Neamț, unde vom închide Centrul de Plasament ”Elena Doamna”.

Terenurile pe care construim casele sunt oferite de partenerii noștri, direcțiile de protecție a copilului din București Sector 4 și Neamț, aceasta fiind contribuția lor la proiect. Cu alte cuvinte, e o muncă de echipă, pentru că cele mai frumoase lucruri se nasc din efortul comun al unor echipe. Deși departe unii de alții, oamenii din Hope and Homes for Children, din Holcim și din direcțiile de protecție a copilului București Sector 4 și Neamț – sunt o singură echipă și reușesc să facă împreună niște lucruri excepționale, transformând în bine viețile celor mai vulnerabili dintre copii.

Câți copii vor putea locui într-o astfel de casă?

Fiecare casă va găzdui câte 12 copii, iar din momentul mutării lor aici, vor avea șansa la o viață apropiată de cea dintr-o familie, de care alți copii, cu care destinul a fost mai blând, se bucură și o consideră normală. Dar, pentru copiii instituționalizați, normalitatea aceasta e un vis foarte greu de atins. Atmosfera de familie, intimitatea pe care ți-o oferă un loc pe care să-l poți numi ”acasă”, siguranța și protecția pe care le simți acolo unde știi că aparții – acestea sunt lucrurile pe care ni le dorim pentru copiii care ajung în aceste case de tip familial.

Pentru amenajarea interioară cu cine veți colabora?

Vom colabora cu JYSK, care ne oferă, printr-un parteneriat de responsabilitate socială, foarte mult din ceea ce e necesar pentru dotarea caselor de tip familial – mobilier de dormitor, de living, canapele, fotolii, scaune, mese, dulapuri, perdele, covoare, lenjerii, prosoape, perne.

Colaborăm și cu o Structură de Economie Socială realizată de noi înșine, Pedrastone, care produce mobilierul de bucătărie și pune în funcțiune casele – transportul și montajul mobilierului.

Am trecut de jumătatea anului. Ce procent din obiectivele pe care vi le-ați propus pentru anul acesta ați reușit să îndepliniți?

Suntem în grafic. De fapt, ca în fiecare an din ultimii 19, am fost în grafic. Lucrăm pe business plan, funcționăm pe strategii pe termen mediu și lung. Avem o viziune ambițioasă, dar realistă și mai ales avem valori și principii împărtășite de echipa noastră și de parteneri. Avem o cauză foarte motivațională și asta ajută enorm – colegii mei sunt ancorați 100% la ceea ce facem pentru cei mai vulnerabili dintre copii și pentru părinții lor. Iar când spun că suntem în grafic, sunt rezervat. De fapt, suntem peste ceea ce ne-am propus să facem: copiii pentru care suntem aici nu pot să aștepte. E un lux pe care nu și-l permit. Prin urmare, nu ni-l permitem nici noi. Copilăria trece repede. Și o dată dusă, nu mai vine înapoi. De asta e atât de valoros parteneriatul dintre noi și Holcim.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*