Moralitatea, un proces natural de reanimare a capitalismului

0
421

CSR se vrea o expresie a moralităţii corporaţiilor, dar, în realitate, este o medalie cu revers. Se vorbeşte din ce în ce mai critic la adresa ei din cauza posibilităţilor scăzute de cuantificare. În condiţiile în care până şi cei care gândesc acest tip de campanii încep să se îndoiască de rentabilitatea lor, se impune să înţelegem care este logica CSR în contextul amplu al economiei globale.

Read here the English version.

Lisez ici la version française.

Foto: Ioana Văcăraşu
Diana Şerban. Foto: Ioana Văcăraşu

Deşi ni se poate părea ciudat, CSR este un concept cu substanţă economică. „O cheltuială în plus”, spun cei mai mulţi dintre economişti. În realitate lucrurile nu stau chiar aşa pentru că politicile responsabile sunt gândite în strânsă legătură cu ideea de reputaţie care, poate fi cuantificată pe termen lung aşa cum arată studiile de specialitate. Cel mai nou raport Global CSR RepTrak 100, realizat de specialişti din cadrul Reputation Institute, arată că 73% dintre consumatorii globali intervievaţi ar recomada şi ar alege mai degrabă serviciile unei companii care este responsabilă social.

Dar ce ne facem cu banii consideraţi „aruncaţi” pe CSR şi cu ideea că aceste campanii nu sunt decât un „moft” al marilor companii? Un prim pas ar fi integrarea conceptului de responsabilitate în procesul de evoluţie al economiei, înţelegerea lui în cadrul unui nou sistem care ar putea să facă să funcţioneze pieţele globale ale secolului XXI.

CITEŞTE ŞI: CSR, glonţul magic al corporaţiilor

Conceptul de responsabilitate este introdus pentru prima dată în sfera economică spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Cunoscutul economist, om politic şi filosof scoţian, Adam Smith, vorbea pentru prima dată despre moralitate în economie în anul 1766. Cartea sa, cunoscută publicului larg drept „Avuţia naţiunilor”, cuprindea prima teoretizare din istorie a sistemului capitalist. Astfel, după Adam Smith, cei patru mari piloni care ar fi trebuit să susţină sistemul erau: piaţa liberă, interesul propriu, diviziunea muncii şi moralitatea – care îşi găsea expresia în principiul de a nu-i prejudicia pe ceilalţi membri ai societăţii în cursa pentru atingerea interesului propriu.

Frumos spus, dar goana după bani s-a intensificat odată cu trecerea timpului transformând sistemul atent creionat de Adam Smith într-unul „sălbatic” care le oferea actorilor economici libertatea absolută de a vinde şi de a cumpăra, cu o singură constrângere: legea. Autonomia individuală a fost, astfel, dusă până la extrem, ignorând orice fel de responsabilitate sau constrângere socială.

Practic, ar trebui să ne imaginăm capitalismul ca un acoperiş care s-a sprijinit cândva pe patru stâlpi. Între timp, din diferite motive, unul dintre aceşti stâlpi s-a rup, iar acoperişul, evident, s-a dezechilibrat. Capitalistul de secol XXI, speriat că maşina lui de făcut bani s-ar putea strica într-o zi, a găsit o soluţie salvatoare care să îl ajute să îndrepte acoperişul înclinat: CSR.

Naşterea acestei noi strategii de business, asociată pentru o lungă perioadă de timp, în mod eronat, cu filantropia, poate fi asociată cu o încercare de recuperare a moralităţii exprimate cândva de Adam Smith drept condiţie sine qua non a funcţionării sistemului capitalist.

CITEŞTE ŞI: Responsabilitate socială corporativă. Despre ce este vorba?

Practic capitalismul moral, teoretizat de Stephen Young, pe care cei mai mulţi dintre economişti îl consideră o blasfemie, este de fapt o întoarcere la origini a sistemului, o încercare de recuperare a valorilor fundamentale care au dat viaţă la un moment dat tipului de gândire capitalist.

Odată ce am reuşit să internalizăm aceste idei, suntem cu toţii de acord că politicile responsabile sunt o condiţie fără de care nu ne-am putea gândi la dezvoltare economică pe termen lung. Susţinătorii „capitalismului moral” sunsţin la unison că pieţele se apropie de un colaps iminent, previzionat deja de ultima criză economică ce se prelungeşte acum în criza cu care se confruntă statul american. Este limpede că sistemul capitalist a intrat într-o criză de sistem din cauza funcţionării dezechilibrate pentru o foarte lungă perioadă de timp care a rezultat în accentuarea exacerbată a interesului propriu. Iată de ce recuperarea dimensiunii morale a sistemului, ignorată pentru atât de mult timp, fie sub forma CSR, fie sub o formă pe care nu am descoperit-o încă, este vitală.

Aşa cum spuneau doi dintre conducătorii Forumului pentru Dezvoltare Durabilă şi Mediul înconjurător din cadrul Cambridge University, Lord Martin Rees şi Paul Linden, „lumea se schimbă. Şi pentru a ne adapta şi a fi eficienţi şi durabili trebuie să ştim în ce direcţie trebuie să ne canalizăm energia pentru a face faţă provocărilor viitoare”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*