Omul care îti face viitorul: Radu Andrei

0
212

andrei r_ocfv

Creator de viitoruri pentru oameni pe care cei mai mulți dintre noi îi consideră fără viitor. Reciclare, design și oameni cu dizabilități – un singur numitor comun: Weengf Design.

de Diana Șerban

Weengf Design. Adică?

Weengf Design reprezintă două lucruri care mă caracterizează: unul amuzant și altul foarte personal: „Ween” vine de la faptul că în clasa a 9-a am spus „weenkend” în loc de „weekend”, și mi-a rămas porecla asta, „Ween”, iar „Gf” vine de la grafică, lucrul pe care il fac de când eram mic. Design vine de la faptul că sunt licențiat al Facultății de Arte Decorative și Design din București secția Design industrial, așadar sunt designer. Ideea afacerii a pornit de la faptul că mi-am dorit să creez propria companie de design și să ajut oamenii prin ceea ce știu să fac cel mai bine.

Acest demers antreprenorial vine din simpla observație că există peste tot în lume foarte mult material publicitar care se aruncă, iar asta duce la risipă și pierderi foarte mari de hârtie. Aceste materiale se pot transforma în obiecte de artă. De asemenea există persoane cu (diz)abilități în întreaga lume care au timp și care pot învăța să facă ceva pragmatic cu acest timp fiind plătiți pentru asta.

Cine este Andrei Radu pentru ceilalti? Dar pentru el însuși?

Pentru ceilalți Andrei Radu este un om care aduce zâmbete, este un bun prieten, și un om sincer și iubitor.  Pentru mine însumi pot spune ca sunt doar un om care ține foarte mult să fie și să rămână liber, și face în fiecare zi pași pentru a-și îndeplini visurile și idealurile.

Cum îi găsești pe oamenii care lucrează pentru tine? Cât timp pot să lucreze pentru tine?

Până acum i-am găsit prin recomandările unor oameni pe care i-am cunoscut la diversele întâlniri de networking la care particip constant pentru a promova acest proiect. Programul flexibil – sau mai exact, faptul că ei își creează și organizează programul – este ceea ce cred că mă diferențiază de alte inițiative sociale, în special pentru că acești oameni nu pot sta 6-7 ore pe zi în aceeași poziție sau făcând aceleași acțiuni non stop. Au ritmul lor propriu, și nevoie de spațiu ca să îl poată respecta. Își modelează programul în funcție de cum se simt, și pot lucra la orice oră din zi, creându-și etape proprii pentru a ajunge la produsul final. De exemplu, într-o zi pot face materia primă, a doua zi pot face părțile componente ale obiectului, iar în altă zi îl asamblează și îl colorează.

Cum estimezi că va evolua acest business social?

Perspectivele pentru acest proiect social sunt foarte foarte mari, deoarece nu este vorba despre un bussines clasic, ci despre o mișcare socială care are ca și scop crearea unei comunități de oameni frumoși care se ajută și cred în valori ca iubirea, empatia și altruismul.

În curând se vor forma grupe de oameni cu dizabilități, pentru început în fiecare sector al Bucureștiului, apoi în alte orașe din România. Scopul este să ajungem în toată lumea. Aceste centre vor fi atât „spațiu de lucru”, locul unde se creează obiectele care vor fi apoi vândute, cât și loc de întâlnire între oamenii cu (diz)abilități și oamenii fără probleme de sănătate care vor să îi cunoască și să le afle poveștile. Totodată proiectul va antrena și o zonă de voluntariat din zona elevilor de liceu. Astfel ei vor putea înțelege că dizabilitățile corporale nu au de-a face cu abilitățile pe care oamenii le pot avea de fapt.

Care este cea mai importantă poveste de viață care ți-a marcat existența?

Uuu, asta e o întrebare destul de grea. Povestea care m-a marcat și m-a condus spre mine, așa cum sunt azi, s-a întâmplat în 2009 cand mi-am sărbătorit ziua de naștere în spital, cu 10% șanse de supraviețuire, în urma unei hemoragii interne la plămâni, moment în care am realizat cam cum stau lucrurile pentru mine aici pe Pământ. Pe scurt, am realizat că în fața morții îți dai seama cine îți e aproape, pentru cine trebuie să lupți, pentru ce idealuri este bine să rămâi în picioare.

Dacă ar exista un Oscar pentru Responsabilitate Socială, cui l-ai acorda?

Îți dai seama că mie. J) Glumesc. Sincer, nu cred că ar trebui să existe așa ceva. A-i ajuta pe ceilalți nu e un film de Hollywood care trebuie mediatizat și premiat, ci ar trebui să fie o stare de fapt a fiecăruia dintre noi. E vorba despre compasiune.

Care este cel mai mare risc pe care ti l-ai asumat vreodată?

Să fac ceea ce fac acum indiferent de ce se întâmplă. Să construiesc un bussines de la 0, cu resurse aproape 0. Ca să intru puțin în poveste, mi-am dat demisia înainte de a începe să vad rezultatul efectiv a ceea ce fac. Am pornit doar cu niște abilități, o idee și perseverența de a o aduce în concret.

Cum definești norocul?

Sincer, nu l-aș defini într-un mod prea filosofic. Mi se pare un cuvânt prin care oamenii se scuză, tu nu ai noroc și celălalt are. Mi se pare că ascundem în spatele norocului rezultate obținute prin muncă și pași constanți către obiectiv.

Pentru ce ai avea răbdare o viață, dacă ar fi nevoie?

Pot să îți spun pentru ce am răbdare acum. Am răbdare cu mine și cu ideea pe care vreau să o cunoască oamenii, pentru că odată ce ea va fi înțeleasă, asta îmi va aduce libertate și satisfacția că nu am trăit degeaba pe Pământ.

Un lucru pe care ai vrea să îl faci bine în România…

Cred că lucrul pe care îl fac deja în România este acela de a crea relații prin artă și de a îi învăța pe oameni să dăruiască și să creeze momente frumoase celor din jur, iar asta vreau să fac în continuare, la un nou nivel.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*