Omul care îți face viitorul: Cristina Horia

0
407

 

Cristina Horia 2

Ia cu ea ori de câte ori poate personajele puternice ale lui Haruki Murakami, respinge ideea de a lucra ca ”funcționar public” și consideră că procesul este cel puțin la fel de important ca rezultatul final. Cum e să dezvolți timp de 12 ani același proiect de CSR, dar și ce proiect de anvergură pregătește Cristina Horia pentru toamna anului 2014, într-un interviu exclusiv marca ”Omul care îți face viitorul” by Social Responsibility Magazine.

de Diana Șerban

Cine este Cristina Horia, în afara Fundației Sensiblu?

Un om care crede în bine și în potențialul oamenilor de a fi buni, care dorește să facă o diferență, atât profesional cât și personal. Și o mamă care vrea o lume mai frumoasă pentru fiica ei.

Care a fost primul tău job?

Am terminat Facultatea de Sociologie și Asistență Socială la Universitatea București, secția Asistență Socială. Aveam două alternative: să mă angajez la stat, într-o direcție pentru protecția copilului, sau să îmi găsesc un job provocator într-o organizație non-guvernamentală. Nu m-a atras nicio clipă ideea de ”funcționar public”, eram dispusă să fac orice până cand aveam să găsesc jobul potrivit. Ma consider o norocoasă pentru că am știut de la început ce vreau să fac și, nu după mult timp, șansa mi-a scos în cale exact jobul în domeniul dorit: asistent social într-o organizație care milita pentru apărarea drepturilor omului, într-un program pentru victimele violenței domestice. Și de-aici, traseul meu a fost clar.

Atunci când te implici în afaceri trebuie să o faci într-un domeniu pe care îl admiri, alături de oameni pe care îi admiri. Adevărat?

Așa ar fi ideal… Măcar una din două să fie. Deși, sincer, nu cred că aș putea renunța la vreuna din ele.

Cum a apărut Sensiblu în drumul tău profesional și cum de sunteți împreună de 12 ani?

Proiectul în care lucram la jobul anterior a rămas fără finanțare. Prin urmare, trebuia să decid: aștept până când primește o nouă finanțare – și cine știe cât ar fi durat? – sau îmi caut altceva. Din nou a fost o chestiune de aliniere a planetelor… Sensiblu tocmai publicase un anunț de recrutare a unui asistent social într-un proiect pentru victimele violenței domestice. Am mers la interviu, am fost convingătoare, am avansat în scurt timp, și … am împlinit deja 12 ani de când suntem împreună!

Îmi amintesc că acum mulți ani încercam să găsesc un concept în care să încadrez relația dintre companie și Fundația Sensiblu și așa am aflat despre responsabilitate socială, care a devenit a doua pasiune în viața mea.

Dacă nu te-ai bucurat de succes de la bun început, renunță să mai încerci. Cum comentezi?

Dacă aș fi crezut asta, n-aș fi lucrat în domeniul ăsta atâția ani… Eu cred că succesul presupune perseverență, multă muncă, ambiție, încăpățânare, studiu și auto-analiză permanentă.

Nu întotdeauna lucrurile merg perfect, dar procesul este la fel de important ca și rezultatul final. Analiza ulterioară e foarte importantă: să înțelegi ce a mers mai puțin bine, ce ai fi putut face altfel, ce poți face mai bine data viitoare. În acest fel, înveți, devii mai bun și crești șansele de a te bucura de succes.

Care este scriitorul tău preferat și ce lecție de viață ai învățat de la el?

Cred că înveți cele mai bune lecții din ceea ce faci și trăiești și de la oamenii pe care îi întâlnești…N-am reușit să-mi întâlnesc până acum scriitorul meu preferat, Haruki Murakami, pe care l-am descoperit cu ceva ani în urmă și căruia i-am rămas fidelă. Stilul lui îmi amintește de nuvelele frantastice ale lui Mircea Eliade. Este autorul meu de vacanță, de retragere din lume. Personajele lui Murakami au o trăire interioară foarte intensă, dar se raportează la lumea exterioara cu mult calm, sunt fini observatori, în permanentă căutare a ”ceva”. E interesant de urmarit transformarea prin care trec personajele, procesul, care devine mult mai important decât găsirea acelui ”ceva”. Acest lucru îl redescopar la fiecare lectură și îl aduc în planul vieții de zi cu zi.

De asemenea, mi-am păstrat pasiunea pentru cărțile polițiste și oricând aș reciti cu plăcere o carte de Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle. Am încercat să nu trișez citind finalul înainte… Am fost atentă la procesul deductiv, lecturile m-au ajutat în dezvoltarea intuiției, a capacității de analiză și a spiritului de observație.

Lucrezi de foarte mult timp la programul Casa Blu. Care sunt rezultatele de care ești cel mai mândră și ce efort a stat în spatele acestor rezultate?

Nu-mi place să exagerez, dar acest program salvează vieți. Mii de femei au trecut pragul centrului de consiliere, și câteva sute pe cel al adăpostului. Nu toate au reușit, pentru că teama de necunoscut și fricile interioare pot fi blocante. Când o femeie e în siguranță și a ales să ducă o altă viață, iar copiii ei sunt bine, au luat cu brio examenele, au intrat la facultăți bune, simți că undeva a fost și meritul tău.

La fel de mândră sunt de contribuția pe care am avut-o la adoptarea primei legi pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, crearea primei coaliții a organizațiilor împotriva violenței asupra femeii, a menținerii cauzei femeilor victime în atenția publicului și a autorităților.

Este un program în care am pus multă pasiune și răbdare. Am alături de mine o echipă de profesioniști și asta face lucrurile mai ușoare. Cu toate acestea, de câte ori mă lovesc de aceleași atitudini și probleme instituționale, am senzația de deja vu. Ai nevoie de nervi tari, de încăpățânare și de o cantitate potrivită de încrâncenare. Scopul final – o lume mai bună pentru femei și fete – îți dă suficientă energie ca sa nu renunți.

Cum vezi tu domeniul responsabilității sociale dezvoltându-se în România?

România a avut un mare avantaj prin experiența în CSR pe care au adus-o multinaționalele. În alte țări, dezvoltarea responsabilității sociale nu mai este la momentul T0, prin urmare în România n-ar mai fi cazul sa reinventam lucrurile, ci să profitam de bunele practici deja existente.  Pe de altă parte, afacerile și antreprenoriatul sunt relativ tinere în România, iar consumatorilor, în rolul lor de stakeholderi, le lipsește maturitatea. Și cred că mai trebuie ceva timp până când se vor simți confortabil să integreze responsabilitatea socială în toate deciziile – de business sau de consum – și să îi înțeleagă potențialul de a genera valoare pentru afacere și pentru comunitate. Nu cred că sunt pregătite încă și e firesc, atât timp cât focusul este pe strategii pe termen scurt, beneficii imediate și supraviețuire. Dar asta nu înseamnă că lucrurile trebuie să rămână așa și atenția noastră, a profesioniștilor în CSR, ar trebui concentrată și pe proces, nu doar pe rezultatul final.

Ești la început de drum cu un proiect care se numește Social Responsibility Academy. Whats the plan?

SR Academy este un proiect drag, care a plecat din pasiunea unor oameni pentru domeniul responsabilității sociale și al eticii în afaceri. Este la început de drum, dar are vise mari în spate. Ceea ce ne dorim este să coagulam o comunitate de profesioniști valoroasă pentru România și CEE, care să își împărtășească experiențele, să învețe din ale altora, cu o expertiză dobândită în context internațional,  și care să poată genera ulterior bune practici în domeniu. SR Academy va avea capacitatea de a crea resurse pentru profesioniști și companii, contribuind astfel la dezvoltarea unor practici de business responsabile în România și CEE.

3 recomandări privind programele de CSR din România

Cred că dezvoltarea programelor de responsabilitate socială ar trebui să aibă în vedere trei aspecte:

1. corelația dintre domeniul de activitate al companiei și competențele existente și ariile de intervenție;

2. integrarea opiniei și a intereselor stakeholderilor în procesul de dezvoltare a programelor, pornind încă de la generarea ideii;

3. stabilirea unor instrumente de măsurare a impactului atât la nivel social, cât și la nivelul business-ului, și comunicarea acestuia către stakeholderi.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*