Mihnea Preotesi: Nu ne permitem „luxul” să rezolvăm civilizat o problemă

0
515

caine comunitar

În contextul adoptării celei mai mediatizate dintre legile României, cea care priveşte managementul câinilor fără stăpân, Mihnea Preotesi, doctor în sociologie, specialist în politici publice şi cercetător ştiinţific, a acceptat provocarea Social Responsibility Magazine de a răspunde la întrebarea: „Care este legitimitatea acestei legi din punct de vedere etic?”.

Redăm mai jos comentariul lui Mihnea Preotesi:

Isteria mediatică declanșată  de câteva zile împotriva câinilor maidanezi promovează o idee, pe cât de absurdă și nejustificabilă, pe atât de axiomatic prezentată : ”Iubiţi animelele sau copiii!”.

Realitatea socială ne izbește cu adevărul ei crud: nu iubim nici animalele, nici copiii!

Hotărârea de a ucide câteva zeci de mii de câini, doar pentru că nu-i iubește destulă lume ca să-i ia acasă  nu poate fi justificată prin tragedia ultramediatizată, folosită cu cinism, drept  pretext  pentru o  astfel de decizie . Suferinţa acelei familii greu încercate este una care nu poate fi nici înţeleasă, nici explicată în spaţiul public. Suferinţa este individuală, nu colectivă, iar compasiunea, atunci când este autentică,este resimţită individual,nu diluată în formele ipocrite ale compasiunii colective, folosite drept platformă a promovării unor interese proprii.

CITEŞTE ŞI: Statul, companiile şi responsabilitatea socială. O perspectivă din Opoziţie

Legea care consfinţește această fărădelege a declanșării unui masacru în masă asupra părţii mai puţin norocoase a unei întregi specii a fost votată la doar câteva zile după respingerea unui proiect de lege prin care se propunea o majorare cu 8 lei a alocaţiei pentru copii. Nu am văzut, în 23 de ani de regim democratic, nici o demonstraţie pentru copii, pentru dreptul lor la viaţă, la educaţie, la un trai decent, deși, în toate analizele privind grupurilor vulnerabile din ultimii ani, copiii reprezintă categoria având riscul de sărăcie cel mai ridicat. Am văzut demonstraţii ale unor părinţi privilegiaţi ai unor copii privilegiaţi, care au protestat pentru a fi în continuare privilegiaţi, pentru drepturile copiilor lor  (indemnizaţia de creștere a copilului) și nu pentru drepturile tuturor copiilor (alocaţia universală pentru copii). Analiza impactului social al alocaţiei universale pentru copii arată că aceasta reprezintă unul dintre beneficiile sociale cel mai bine focalizat și având un rol important în reducerea sărăciei copiilor. Nivelul alocaţiei pentru copii este, în momentul de faţă, în termenii comparabili, cam la o treime din cel înregistrat în 1989, în condiţiile în care PIB-ul, salariile și pensiile sunt la niveluri semnificativ mai mari.

Prin această lege am hotărât că ne putem permite  doar ”luxul” să le mai acordăm câinilor care nu au norocul să fie iubiţi și luaţi acasă, un răgaz  de doar două săptămâni, înainte de a-i ucide. Nu ne permitem ”luxul”  să rezolvăm civilizat o problemă reală, dar a cărei responsabilitate este transferată artificial, din sarcina oamenilor, în sarcina câinilor abandonaţi de oameni, aşa după cum nu ne permitem ”luxul” să respectăm dreptul la viaţă al copiilor abandonaţi de familie și de societate. Avem, în București, câini ai străzii, dar avem și copii ai străzii, care, la un moment dat, se pot sălbătici și s-ar putea să înceapă să muște. Pe când, o lege a eutanasierii lor?

CITEŞTE ŞI: Eric Johnson: Certificările verzi trebuie privite ca decizii de business

Credeţi oare că am putea să ne ”sacrificăm” să nu mai plantăm, câţiva ani, de aici încolo, atât de necesarele panseluţe, să nu mai schimbăm în fiecare an bordurile, să nu mai umflăm preţurile tuturor achiziţiilor publice şi cu  sutele de milioane de euro economisiţi să începem să rezolvăm civilizat problema câinilor comunitari, prin construirea unor adăposturi şi acordarea unor facilităţi fiscale sau de altă natură celor dispuşi să-i adopte ?

Pentru politicieni nu e rentabil să iubească nici animalele şi nici copii pentru că, nici ele, nici ei, nu votează. Pentru noi ceilalţi, nu ar strica să reflectăm la ce spunea Dostoievski undeva: ”Iubeşte animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară şi bucurie netulburată. Nu le deranja bucuria, nu le hărţui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra împotriva intenţiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mândri cu superioritatea faţă de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreţia ta, pângăreşti pământul prin existenţa ta şi îţi laşi urmele prostiei după tine !”

Mihnea Preotesi este doctor în sociologie, specialist în politici publice şi cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române, Bucureşti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*