Investigație privind restricțiile la exporturile de gaze naturale din România

0
49

Comisia Europeană a deschis joi, 1 iunie, o procedură oficială de investigare, pentru a evalua dacă operatorul român al sistemului de transport de gaze naturale, Transgaz, a împiedicat exportul de gaze naturale din România către alte state membre ale UE. Comisia va investiga dacă Transgaz a abuzat de poziția sa dominantă pe piață, încălcând astfel normele UE.

Margrethe Vestager, comisar responsabil cu politica în domeniul concurenței, a declarat: „Comisia este hotărâtă să se asigure că, în întreaga Uniune Europeană, consumatorii beneficiază de securitatea aprovizionării cu energie la prețuri accesibile. O piață unică europeană a energiei integrată și competitivă este esențială în acest sens. Prin urmare, trebuie să investigăm dacă Transgaz și-a folosit în mod abuziv poziția dominantă prin izolarea pieței de gaze din România și prin împiedicarea integrării acesteia în rețeaua europeană de gaze.”

România este al treilea mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană (după Olanda și Marea Britanie) și dispune de rezerve importante de gaze naturale, inclusiv zăcămintele de gaze naturale descoperite recent în Marea Neagră. Transgaz este unicul operator al sistemului de transport de gaze naturale din România.

Investigația antitrust a Comisiei se va concentra asupra indiciilor potrivit cărora Transgaz a elaborat o strategie de restricționare a exporturilor de gaze naturale din România către alte state membre ale UE. Această strategie ar fi putut fi pusă în aplicare în mai multe moduri, inclusiv utilizând:

  • taxele de utilizare a sistemelor de transport legate de interconectare;
  • investiții insuficiente sau întârzieri în construirea infrastructurii corespunzătoare; precum și
  • argumente tehnice nefondate, ca pretext pentru a împiedica exporturile sau pentru a justifica întârzierile în ceea ce le privește.

Comportamentul Transgaz, dacă este confirmat, poate reprezenta o încălcare a normelor antitrust ale UE (articolul 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), constituind o restrângere a concurenței și conducând la limitarea alegerii rutei de aprovizionare. Acest lucru ar putea conduce la prețuri mai ridicate și la reducerea securității aprovizionării cu gaze naturale prin scăderea lichidității pe piețele angro de gaz din România. În ultimă instanță, acest comportament ar putea dăuna consumatorilor din UE și ar fi în contradicție cu obiectivele Uniunii energetice care vizează o integrare mai profundă și o mai mare securitate a aprovizionării pe piețele energetice europene.

Deschiderea procedurii oficiale de investigare are loc în urma controalelor efectuate în iunie 2016, în România.

Comisia va efectua acum cu prioritate o investigație aprofundată. Deschiderea unei proceduri oficiale de investigare nu aduce atingere rezultatului acesteia.

Context

Gazul natural poate fi transportat pe distanțe lungi prin intermediul rețelelor de conducte de înaltă presiune (transportul pe distanțe lungi este denumit în continuare „transport”). Rețelele pentru transportul gazelor sunt exploatate de un operator al sistemului de transport și sunt, în general, interconectate. Prin urmare, operatorul sistemului de transport de gaze naturale, precum Transgaz, gestionează, totodată, interconectările cu alte rețele.

Articolul 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice folosirea în mod abuziv a poziției dominante pe piață care poate afecta schimburile comerciale dintre statele membre. Punerea în aplicare a acestei dispoziții este stabilită prin Regulamentul antitrust [Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului], care poate fi aplicat de către Comisie și de către autoritățile naționale din domeniul concurenței din statele membre ale UE.

Articolul 11, alineatul (6), din Regulamentul antitrust prevede că inițierea de proceduri de către Comisie privează autoritățile de concurență ale statelor membre de competența acestora de a aplica, la rândul lor, normele UE în materie de concurență cu privire la practicile în cauză. Articolul 16, alineatul (1), din același regulament prevede că instanțele naționale trebuie să evite să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie preconizată de Comisie în cadrul procedurilor inițiate de aceasta.

Nu există un termen legal de finalizare a cercetărilor într-o procedură privind comportamentul anticoncurențial. Durata unei investigații antitrust depinde de o serie de factori, printre care se numără complexitatea cazului, măsura în care compania în cauză cooperează cu Comisia și exercitarea dreptului la apărare.

Mai multe informații cu privire la investigație vor fi disponibile pe pagina de internet a Comisiei dedicată concurenței, în registrul public al cazurilor cu numărul de caz 40335.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*