În apărarea europenilor

0
253

Puterea necoercitivă exercitată de Europa este, fără doar și poate, un model de succes. Prin diplomația noastră, prin politica noastră de dezvoltare și prin relațiile noastre comerciale, noi europenii contribuim la crearea unui climat de stabilitate și la promovarea păcii, a drepturilor omului și a statului de drept în lume.  Însă, pentru a transmite un mesaj suficient de puternic, nu ne putem baza doar pe puterea necoercitivă.

Nu ne putem permite să considerăm securitatea, libertatea și pacea de care ne bucurăm azi în Europa drept victorii ireversibile. Amintirea terorii și a sângelui vărsat este încă extrem de vie pentru mulți oameni din această țară și din toată Europa. Și este suficient să privim la ce se întâmplă în vecinătatea noastră imediată, la tensiunile din est și la războiul brutal din Siria, pentru a avea dovada faptului că războiul nu este de domeniul trecutului.

Încercările de a construi o structură de apărare comună fac parte din proiectul european încă de la începuturile sale. Însă până acum aceste aspirații au rămas în mare măsură neîmplinite. A venit timpul să facem mai mult.

Prețul ineficienței și al fragmentării este mult prea mare. În timp ce noi, în UE, avem 178 de sisteme de armament diferite, Statele Unite au doar 30. În plus, avem mai mulți producători de elicoptere în Europa decât guverne care să le poată cumpăra. Și ne permitem luxul de a avea 17 tipuri diferite de tancuri de luptă, în timp ce Statele Unite par să se descurce foarte bine cu un singur model.

În fiecare an, lipsa cooperării în materie de apărare și securitate ne costă între 25 și 100 de miliarde de euro. Statele UE ar avea mult de câștigat dacă și-ar folosi în comun vehiculele, dacă și-ar standardiza muniția și, nu în ultimul rând, dacă ar efectua proiecte de cercetare împreună, nu separat, cum se întâmplă astăzi.

Este motivul pentru care Comisia Europeană a propus înființarea unui Fond european de apărare. Acesta nu va înlocui bugetele naționale de apărare, însă va oferi statelor stimulente să coopereze în cadrul unor proiecte comune de cercetare, de dezvoltare și de achiziții de echipamente și tehnologie de apărare. Acest lucru este nu numai în interesul securității noastre, ci și în avantajul contribuabililor. Statele membre vor fi în continuare cele care vor avea cel mai greu cuvânt de spus. Ele sunt cele care vor hotărî, de exemplu, căror proiecte să le acorde prioritate, indiferent dacă e vorba de tehnologia dronelor, de comunicațiile prin satelit sau de achiziționarea unui număr mare de elicoptere. Valoarea adăugată pe care o va aduce Comisia Europeană va consta în a conjuga eforturile statelor și, astfel, în a facilita lansarea de proiecte într-un mod mai coordonat, mai sistematic și mai eficient.

Însă o adevărată uniune europeană a securității și a apărării nu se poate construi doar cu bani. Avem nevoie și de voință politică și de ambiție. În cadrul dezbaterii privind viitorul Europei, îmi doresc să purtăm o discuție sinceră cu privire la pașii următori.

Deja a început să se creeze o anumită dinamică. Luna trecută, toate statele membre au hotărât în unanimitate să instituie prima Capacitate militară de planificare și conducere, care va prelua comanda misiunilor de instruire ale UE.  Acesta este un prim pas înainte, care va trebui însă urmat de pași mai ambițioși.

UE dispune deja de mijloacele necesare pentru a înlocui mozaicul actual de forme de cooperare militară, bazat pe înțelegeri bilaterale și multilaterale, cu forme mai eficiente de integrare militară. Tratatul UE stabilește posibilitatea unei cooperări structurate permanente între toate statele membre care doresc și pot să facă progrese împreună. Cred că a venit momentul să ne prevalăm de această posibilitate.

Această abordare este complementară cooperării noastre cu NATO, care este de o importanță crucială pentru viitorul nostru. De altfel, 22 din statele noastre membre sunt în același timp membre ale acestei alianțe cu scopuri de apărare.  Însă nu ne mai permitem să invocăm cooperarea noastră cu NATO ca pe un alibi convenabil pentru a nu face eforturi europene autonome.

Ne-am bazat prea mult timp pe puterea militară a altora. Trebuie acum să profităm de ocazie pentru a ne asuma responsabilitatea propriei noastre securități. Datorăm acest lucru concetățenilor noștri europeni. Și aceasta pentru că la originea suflului în favoarea unei cooperări mai strânse în materie de apărare se află în primul rând cetățenii europeni. În aproape toate țările din UE, securitatea se numără printre primele 3 priorități, iar trei pătrimi dintre europeni sunt în favoarea unei politici comune de securitate și apărare.

Să te simți sigur și în securitate în propria casă este cel mai elementar și mai universal dintre drepturi. Uniunea noastră ar trebui să le ofere această siguranță europenilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*