Dincolo de filantropie – Interviu cu Prințesa Marina Sturdza (partea a IV-a)

0
435

 

untitled2

Ce motivează un om pe care țara l-a aruncat în lume să se întoarcă la ea și să o ajute?  Într-un interviu serial, exclusiv în Social Responsibility Magazine, vom afla cum primește România un om de bine, care sunt piedicile pe care le întâmpină și ce anume îl determină să nu renunțe. Totul într-un dialog răvășitor cu Prințesa Marina Sturdza.

Autori: Diana Șerban și Alexandra Duică

În ultima parte a interviului acordat Social Responsibility Magazine, Prințesa Marina Sturdza povestește despre care este importanța legilor pentru desfășurarea domeniului responsabilității sociale în România și care sunt proiectele de care se ocupă personal până la sfârșitul anului 2014.

SRM: Din perspectiva dezvoltării durabile şi a gândirii pe termen lung nu am avea nevoie şi de legi care să ne ajute totuşi în demersurile aceastea?

Marina Sturdza: Evident! România nu duce lipsă de legi, îţi poţi alege o lege care poate a fost propusă acum două luni, îţi poţi alege legea comunistă, dar se suprapun mai multe cadre legale. Ce ar trebuie făcut este aplicaţia legii, nu trebuie să schimbăm toate legile, ci doar să le aplicăm în mod corect pe cele deja existente. Ne trebuie un lobby coerent ca să îmbunătăţim legile şi asta este un proces în toate ţările, o lege nu rămâne aşa cum s-a scris acum 100 de ani, se modificp sau se adaugă ceva care reflectă societatea actuală. Problema este mai mult în aplicatie!

SRM: Şi nu numai în aplicatie, ci şi în organismele şi mecanismele de supraveghere a aplicării!

Marina Sturdza: Clar!

SRM: Îmi puteţi spune care sunt proiectele pe care le aveți acum în desfăşurare, dacă aveţi câteva rezultate parţiale pentru ele şi unde vă propuneţi să ajungeţi?

Marina Sturdza: E foarte simplu! Am multe proiecte în derulare, unul dintre ele este clădirea acestui Hospice la Bucureşti, unde  cu echipa în care sunt, am strâns până acum cam 4 milioane de euro din fonduri oarecum private şi din donaţii, mai avem 950 de mii de euro de găsit în viitoarele 6 luni ca să deschidem hospice-ul în septembrie şi ca să putem asigura funcţionarea lui pe 9 luni – 1 an. Acesta este un rezultat extraordinar şi “Casa Speranţei” mi se pare una din organizaţiile cele mai admirabile cu care am lucrat vreodată. Apoi, am personal acest proiect care se numeste “Art for children” şi care îşi propune să împreuneze cele două atuuri cele mai mari ale Romaniei, cultura şi copii nostrii, astfel am cerut de la 100 de artişti români o donaţie care constă într-o operă de artă, nu una mică, ci una mare şi importanta şi de preţuit, care vor fi licitate la sfârşitul lunii pentru ziua copilului şi care sperăm să strângă o sumă foarte mare de bani, dar nu e vorba numai de bani, ci şi de o familiarizare a românilor despre ce exista la noi în -ţară şi ce putem face în acest sens. 100 de artişti s–au implicat cu cel mai mare entuziasm şi tocmai vin de la o filmare cu mulţi dintre ei, au dat cu dragă inimă. La fel, mulţi muzicieni doresc să se implice, unui număr de 5 regizori de filme le-am cerut să facă fiecare un filmuleţ de 1 minut şi au facut nişte filmuleţe excepţionale care s-au lansat de curând şi care vor merge viral curând, ca lumea să conştientizeze ce putem şi ce vrem. Scopul acestei iniţiative care va fi bienală este să iluminăm exact ce spuneaţi dumneavoastră, cei care fac deja o treabă extraordinară în ţara noastră şi care au marcat o diferenţă adevărată, pe fapte.

Nu există încă valoarea timpului, timpul are o valoare foarte mare, nu trebuie risipit, trebuie folosit corect!

Nu e vorba de fundaţii mari sau mici, avem în minte mai mult să iluminăm un efort care a facut dovada unor rezultate şi să le dăm bani să îşi continue munca şi să multiplice acest efect. În fiecare ediţie e o tematică, anul acesta a fost abandonul fiindcă era problema cea mai urgentă, filmuleţele având legătură cu abandonul. Ediţia viitoare va fi probabil violenţa faţă de copii, poate să fie violenţa verbală sau fizică, în acest sens îi avem ca parteneri pe Art Mark, evident, care s-a implicat total, nu ia niciun comision pe vânzări, pe UNICEF, B.C.R., Raiffeisen, multe societăţi, Vodafone care a sprijinit creearea acestei firme. Mi se pare că acest proiect poate face 3 lucruri: să ilumineze valorile cele mai importante din ţara noastră şi anume, cultura şi copiii, să dea o vizibilitate celor care se implică şi să îi apreciem pentru munca lor, să dăm bani suficienţi ca să se poată face o diferenţă, dar mai cu seamă, să retrezim acest spirit de participare şi de participare individuală şi de colaborare! Sunt o persoană căreia îi place munca în echipă, nu mi se pare că trebuie sa fac totul sau că deţin cele mai bune lucruri şi cred că toţi cei care au lucrat cu mine ar spune că sunt foarte receptivă la idei bune de oriunde ar veni ele, îmi place să am oameni în jurul meu care au alte perspective şi care poate văd ceea ce eu nu văd. În final, decizia îmi aparţine mie, banii îi aduc eu sau timpul, de 3 ani lucrez la acest proiect. Fără nicio ezitare, 100 de artişti s-au implicat imediat. Este interesant ce  poate face un minut de film pe o anumită tematică.

SRM: Asta, de fapt, demonstrează măiestria regizorului!

Marina Sturdza: Toată lumea are timp de 1 minut, să vedeţi rezultatele, sunt viziuni total diferite, care te pun pe gânduri şi te ating foarte profund.

SRM: În încheiere, făcând suma tuturor ideilor pe care le-am exprimat în această discuţie, spuneţi-ne în câteva cuvinte ce înseamnă responsabilitatea socială pentru dumneavoastră, ce vă vine prima dată în minte când vă gândiţi la sintagma “responsabilitate socială”?

Marina Sturdza: La responsabilitate personală, acesta este primul lucru la care mă gândesc şi revin la ideea că nu poţi să ai responsabilitate colectivă, dacă nu ai responsabilitate individuală şi poate acolo există o rămăşită a comunismului. Ce m-a uimit la întoarcerea în ţară sunt primele cuvinte ale oamenilor pe care i-am întâlnit, “Nu e vina mea!”, nu e o frază permisibilă. Poate nu e vina ta, dar poate ştii cum să rezolvi. Ţin minte când am creeat prima echipă pentru un mare summit internaţional de investiţie că făceam o întâlnire în fiecare zi, iar la această întâlnire se discuta despre ce problemă avea fiecare, ce aflase fiecare, la primele întalniri toată lumea era silenţioasă, ca apoi să vină să îmi povestească separat, dar nu mi-a plăcut acest lucru pentru că îmi doream să se discute în timpul întalnirilor. Puterea nu stă în informaţie, ci în împărtăşirea informaţiei. O frază pe care aş vrea să o şterg din vocabularul român este “Nu e vina mea!” sau “E vina lui…”. Nu există încă valoarea timpului, timpul are o valoare foarte mare, nu trebuie risipit, trebuie folosit corect!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*