Cum să furi o țară

0
552

Conceptul de meritocrație a suferit lovitura de grație la Casa Poporului, sub forma celei mai noi modificări din Codul Penal care îi va face pe parlamentari imuni în fața acuzațiilor de corupție. Ce se ascunde de fapt în spatele acestui tip de decizii și cine sunt adevărații beneficiari ai efectelor lor?

  

Lucian 1Cu scopul de a evita ridiculizările care urmează din partea comunității internaționale la adresa poprului român (ca să nu mai vorbesc de valul masiv de încetare a investițiilor care va urma), am dezvoltat mai jos un ghid detaliat despre cum conspiră guvernele lumii cu antreprenorii locali pentru a putea obține un profit cât mai mare.

Vorbind din perspectiva unui tânăr român, nu cred că multe dintre cele mai mari averi făcute în această țară ar fi putut să ia naștere fără tactici murdare. Ca să dau un exemplu, conglomeratul media Naspers, înființat în Africa de Sud, a plătit 80 de milioane de dolari americani pentru pachetul majoritar de acțiuni al site-ului românesc emag.ro – comparați asta cu miliardarii care și-au făcut averile prin speculații imobiliare! Toate acestea nu pot conduce decât la afectarea gravă a proprietății private. Și ghiciți cum vor fi văzute toate acestea când eu, ca specialist în fund raising, voi încerca să atrag investiții pentru România?

”Piețele se prăbușesc atunci când recompensele private și recompensele sociale nu sunt bine aliniate sau când competiția nu e perfectă”

De la democrație înapoi la robie

Guvernele capătă putere din „mișcarea” banilor într-o economie, singurul lucru care s-a schimbat este justificarea dată de oamenii de la putere pentru a-și motiva deciziile. Când România era monarhie, puterea era dată de „dreptul divin”. Sub regimul lui Nicolae Ceaușescu, aceasta era dată de subminarea procesului democratic. Într-o democrație funcțională, guvernele pot redistribui avuția naționala prin reprezentarea intereselor constituenților lor, aprobând legi care sunt în favoarea acestor interese. Ce va aduce, în schimb, aceasta modificare legislativă va fi întoarcerea la robie și o perioadă când conducătorii noștri nu vor mai trebui nici măcar să pretindă că servesc interesele țării.

Există două feluri prin care se poate face avere: fie muncești, fie o iei de la alții. Într-o economie de piață care funcționează sănătos, oamenii sunt obligați să producă avuție pentru că nu există opțiunea de a o lua de la ceilalți. Piețele se prăbușesc atunci când recompensele private și recompensele sociale nu sunt bine aliniate sau când competiția nu e perfectă. Un guvern care funcționează bine corectează aceste abateri luând cele mai bune decizii pentru țară și popor. Însă un guvern disfuncțional poate să le agraveze și să profite, din poziția sa de putere, dând posibilitatea anumitor oameni să fie foarte bogați în detrimentul tuturor celorlalți.

”Există un stimulent pentru afaceri de a reduce competiția, inclusiv prin manipularea guvernelor în a permite comportamente anti-competitive prin schimbarea legilor sau neaplicarea legilor care există deja. Interesul oamenilor de afaceri este acela de a face legile să meargă în avantajul lor și nu al societății în ansamblu”

Guvernele și eșecul piețelor

Cauzele eșecului piețelor pot fi  împărțite în trei categorii generale: externalitățile , informația asimetrică și absența riscului sau a altor piețe. Externalitățile apar când o entitate poate avea un impact considerabil, negativ ori pozitiv, asupra celorlalți, efecte pentru care nu trebuie nici să plătească, nici să culeagă beneficii. Informația imperfectă sau asimetrică apare atunci când cineva știe ceva relevant pentru comerțul dintr-o piață, iar ceilalți nu cunosc informația respectivă. Atunci când piețele de risc sau alte piețe sunt inexistente,  apar riscuri care nu pot fi justificate și nu se pot lua măsuri împotriva lor.

Există și stimuli care îi determină pe oamenii de afaceri să se asigure că piețele nu merg bine. Dacă piețele sunt competitive, atunci, prin definiție, este imposibil să susții profit constant. Există un stimulent pentru afaceri de a reduce competiția, inclusiv prin manipularea guvernelor în a permite comportamente anti-competitive prin schimbarea legilor sau neaplicarea legilor care există deja. Interesul oamenilor de afaceri este acela de a face legile să meargă în avantajul lor și nu al societății în ansamblu, iar oprirea acestor excese este responsabilitatea guvernului. Dacă oficialii guvernamentali acționează în interesul personal și nu al celor pe care îi reprezintă, atunci ei conspiră cu elitele de afaceri pentru a-și maximiza venitul pe spatele celorlalți.

 

Avuția națiunilor. Cine are acces la ea

Dacă o țară ca a noastră e bogată în resurse naturale, atunci e foarte simplu să devii bogat dacă primești acces la aceste resurse cu ajutorul unor termeni/legi favorabili/e. Câteva contribuții politice bine plasate îți pot oferi acces la algerea unor terenuri, acces la zonele petroliere ale unei țări sau drepturi exclusive de minerit. Făcută corect, privatizarea poate aduce statului un venit considerabil, dar și eficiență și un management mai bun în firme.

Făcută incorect însă, poate priva o țară de propria avuție, iar când acest lucru e însoțit de o legislație relaxată pentru mediu, degradează și afectează calitatea vieții pentru locuitorii săi. Țările cu cele mai multe resurse naturale cunosc de asemenea și cele mai mari disonanțe în ceea ce privește nivelul de trai, motiv pentru care se luptă să evolueze în economii moderne.

”Monopolurile, exploatarea celor saraci și puțin educați, alături de abuzuri strigătoare la cer ale celor care dețin poziții de control administrativ devin din ce în ce mai des întâlnite”

Guvernul poate, de asemenea, să plătească mult prea mult pentru produsele pe care le vând diverse afaceri făcând astfel procesul de achiziție noncompetitiv și netransparent, plătitorii de taxe ajungând să plătească mult mai mult pentru drumuri și alte lucrări publice, sănătate sau rezerve militare. Obținerea de profit din lucrul cu guvernul e justă, atâta timp cât are loc în mod responsabil și interesele poporului sunt în continuare reprezentate.   Ce îi mai oprește pe oamenii care primesc aceste contracte să ia toți banii, ducându-i în paradisuri fiscale, și apoi să declare faliment, din moment ce cei care i-au contractat nu sunt făcuți responsabili?

Subvențiile guvernamentale deschise sunt un imbold direct, transparent, pentru afaceri. Uniunea Europeană subvenționează masiv industria de lactate și apoi „scapă” de surplus ducându-l în țările în curs de dezvoltare. Fiecare dintre vacile din Europa primește peste 2$, făcându-le în acest fel mai bogate decât peste jumătate din populația lumii. Singurele care au avut de câștigat de pe urma acestor daruri au fost cele mai mari ferme de lactate din Eurpa, pentru că fermierii mici au fost dezavantajați. Subvențiile guvernamentale mai pot fi ascunse și prin restricții comerciale și portițe de scăpare în codurile fiscale.

Monopolurile, exploatarea celor saraci și puțin educați, alături de abuzuri strigătoare la cer ale celor care dețin poziții de control administrativ devin din ce în ce mai des întâlnite. Pe măsură ce puterea și averea devin mai concentrate, devine și mai ușor ca sistemul să fie manipulat în favoarea lor. E destul de rău că guvernele alese sunt „discrete” în aplicarea unor legi pe care le-au aprobat deja, însă oferirea unei imunități totale oficialilor aleși este cu adevărat un lucru periculos.

Revenind la recenta modificare a Codului Penal din România, putem spune că această lege are potențialul de a distruge în totalitate capitalul social al acestei țări. Capitalul social este încrederea care permite tranzacțiilor să aiba loc fără a fi nevoie de amenințări și forța pentru a acționa corect. Studiile au arătat că majoritatea oamenilor se va abține de la o acțiune care aduce beneficii individuale, dar afectează în mod negativ societatea, dacă observă ca și cei din jurul lor vor acționa la fel. Opusul teoriei este și el valabil. E nevoie de timp pentru a construi încredere într-o țară, dar pentru a o distruge complet sunt suficiente doar câteva momente de nedreptate. Acesta este unul dintre ele. Avem ocazia de a alege între a deveni țara cu cel mai rapid ritm de dezvoltare din Europa, sau putem să fim absorbiți în întunecatul nostru trecut comunist. Oligarhie sau democrație, exploatare sau dezvoltare, alegerea ne aparține deocamdată.

Lucian Stroie este Director of Social Economy în cadrul Bio România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*