CSR. De ce corporațiile?

0
475

Se vorbește de ani buni, în România, despre responsabilitatea socială a companiilor. Unii dintre noi o văd ca pe un ”blestem” și se întreabă de oare s-a abătut tocmai peste corporații.

Diana Serban
Diana Șerban
Foto: Ioana Văcărașu

Mă întreba zilele trecute cineva dacă nu cumva societatea civilă trebuie să fie legitimată și ea de către companii din punctul de vedere al responsabilității sociale. După părerea mea societatea civilă nu va putea decât să se auto-valideze împărțindu-se în mai multe tabere dintre care cea mai puternică va câștiga. Raportul de forță între societatea civilă și companii va fi întotdeauna în favoarea societății civile. Companiile trebuie să fie validate în permanență de către societatea civilă pentru a putea exista în societate. În momentul în care oamenii boicotează produsele pe care acestea le comercializează, respectiv refuză să le mai cumpere, corporațiile nu își mai justifică prezența în spațiul public. De aceea trebuie să dea mereu dovadă că sunt buni cetățeni și mai ales că sunt cetățeni de încredere pe care ceilalți membri ai societății se pot baza.

Ținând deci cont că o societate este formată din trei mari sectoare: public, non-profit și privat se naște întrebarea legitimă: De ce s-a abătut acest ”blestem” tocmai peste sectorul privat?”

CITEȘTE ȘI: Un exemplu de responsabilitate

Pentru că ideea de responsabilitate a fost asociată din cele mai vechi timpuri cu puterea. Amintiți-vă care era cea mai importantă instituție în stat în Evul Mediu… Biserica, și care erau responsabilitățile ei în raport cu societatea. Amintiți-vă de rolul statului odată cu apariția națiunii și gândiți-vă apoi care sunt cele mai importante instituții din lume după începutul Globalizării… Corporațiile. ”Blestemul” s-a abătut de-a lungul timpului asupra tuturor sectoarelor, acum este momentul sectorului privat. În acest moment eu văd statul doar în rol de arbitru și de protector al societății civile. El trebuie să legitimeze activitatea companiilor în funcție de binele comun, iar societatea civilă este cea care are responsabilitatea să tragă semnale de alarmă atunci când unul dintre celelalte două sectoare nu își îndeplinește obligațiile.

Pentru ca mediul privat să poată să funcționeze în societate trebuie să câștige încrederea acesteia, iar încrederea nu se câștigă numai dacă o companie își plătește impozitele la stat, își plătește angajații la timp sau nu este implicată în scandaluri răsunătoare.

CITEȘTE ȘI: Moralitatea, un proces natural de reanimare a capitalismului

Să luăm un exemplu simplu. Să asociem ideea de responsabilitate a companiilor cu aceea de bună vecinătate și să ne imaginăm companiile și societatea civilă ca fiind doi oameni care locuiesc unul lângă celălalt pe aceeași stradă. Cum poate unul să câștige încrederea celuilalt? Numai dacă are grijă de curtea lui, nu provoacă scandaluri răsunătoare și își plătește impozitele la stat? Nu cumva este nevoie de o dovadă de bunăvoință în raport cu celălalt, de o mână de ajutor întinsă la nevoie și întinsă nu doar o singură dată ci de mai multe ori? Ba da.

Același raționament se aplică și în relația companii-societate civilă. Aceasta din urmă nu are nevoie să știe că o corporație face un act de caritate o dată pe an ci are nevoie să știe că acea corporație este partenerul ei de încredere pentru orice moment dificil odată ce societatea civilă îi pune la dispoziție forța de muncă și puterea de cumpărare.

CITEȘTE ȘI: CSR, glonţul magic al corporaţiilor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*