Ce câștigă companiile care își reciclează ambalajele

1
166

Scopul unei companii este acela de a-și vinde produsele, produse care au nevoie de un ambalaj. Ținând cont de faptul că perioada de „viață” a unui ambalaj este, de regulă, foarte scurtă, acesta se transformă repede în deșeu și are impact negativ asupra mediului. Pentru a nu obliga cetățeanul să plătească pentru gestiunea ambalajului și, în aceeași măsură, să penalizeze consumul, UE a introdus Responsabilitatea Producătorului care introduce pe piață produse ambalate în așa fel încât acesta este obligat să se ocupe de reciclarea acestora. 

Ionut Georgescu, Director General Intersemat
Ionut Georgescu, Director General Intersemat

de Ionuț Georgescu, Director General Intersemat

Conform legii, producătorul are două posibilități: să se ocupe singur de reciclare, având obligația de a-și colecta singur deșeurile de la ambalajele proprii ceea ce este imposibil ținând cont de faptul că produsele sale cu ambalaj au o distribuție geografică mare. A doua posibilitate pentru care poate opta producătorul este să își transfere îndeplinirea obligațiilor, pentru această activitate, către un operator economic autorizat.

La nivel global există un obiectiv general de a recicla 60% din cantitatea de ambalaje puse pe piață. În Europa obiectivele sunt defalcate pe tipuri de ambalaj.
Cine poartă responsabilitatea ambalajelor

Trebuie să mai facem o clarificare privind definiția ambalajului și a celui ce poartă răspunderea: când compania X produce cutii de pantofi și le vinde fabricii de încălțăminte Y pentru ca aceasta din urmă să-și vândă pantofii, obligația legală pentru cutii nu aparține companiei X pentru că acele cutii reprezintă pentru X niște produse, iar obligația îi aparține lui Y deoarece aceasta vinde pantofi ambalați în respectivele cutii.

Un aspect extrem de important este acela că responabilitatea producătorului, din punct de vedere operațional, începe de la operatorul de salubritate / colector căruia producătorul îi acoperă doar o parte din costuri, deșeurile de ambalaj având valoare pozitivă din punct de vedere financiar. Producătorul are și obligații clare privind acoperirea unor costuri cu infrastructura și a unor costuri de educație a populației

Mii de lei economisite pentru cei care reciclează

Din punct de vedre financiar, orice operator economic din România are trei posibilități: îți îndeplinește singur obligațiile conform celor spuse mai sus, atunci are costuri interne foarte mari care pot ajunge la; își încredințează serviciul, prin transfer, unei companii care îi poate prelua responsabilitatea, având costuri actuale de maximum 160 lei/tonă de ambalaj la cel mai scump operator din piață și pentru cel mai scump material (Aluminiu); cea de-a treia posibilitate face referire la penalitatea pe care agentul economic trebuie să o plătească statului roman (AFM.ro), în valoare de de 2.000 lei/tonă indiferent de material pentru cantitatea de 60% ce ar fi trebuit sa o recicleze.
Rezultă în mod clar o economie extraordinară dacă își încredințează serviciul unei companii care poate prelua această responsabilitate; dar această încredințare nu vine și cu dispariția obligației; producătorul rămâne obligat, iar dacă operatorul autorizat care preia responsabilitatea nu-și face treaba, atunci statul se îndreaptă împotriva producătorului prima dată, acesta fiind, ulterior, obligat să se îndrepte prin instanță către operatorul autorizat ce nu și-a făcut treaba. Din acest motiv contează foarte mult calitatea serviciilor nu doar tariful.

Între diverse tipuri de industrii putem vorbi de eficientizarea activității în funcție de deșeurile ce rezultă din activitatea proprie – în retail rezulta mai multe deșeuri decât în telecom pentru că au magazine și se desface marfa în depozite; astfel, un retailer își vinde deșeurile și are venituri suplimentare.

Piața este în expansiune; din păcate tarifele sunt cele mai mici din UE urmând să crească destul de abrupt; acum avem o piață de transfer de responsabilitate doar pe ambalaje de circa 12 milioane euro urmând să crească în 2-3 ani la circa 30 mil euro deoarece tarifele sunt subevaluate în acest moment.

0.8 mil. De tone de ambalaj nu se raportează în România

În România sunt generate anual aproximativ 2 milioane de tone de deșeuri de ambalaj ce rezultă din circa 1,1 milioane ambalaje raportate ca fiind puse pe piață, însă circa 0,7 – 0,8 mil tone de ambalaj nu sunt raportate, conform statisticilor Intersemat.

Piața are nevoie de următoarele modificări esențiale: schimbarea modului de autorizare a agenților economici ce „manipulează” deșeuri de la colectare, transfer, soratre, balotare, pre-tratare sau chiar reciclare; sistem informatic de raportare – waste tracking system cu validarea cantitatilor; taxa pe depozitare (vezi material atașat); tarif minim pentru preluarea de responsabilitate (dificil din punct de vedere legislativ); tarif minim pentru colectarea deșeurilor de la populație în sistem „Pay as you throw”; colectare selectiva door to door și nu doar stradal.

1 COMENTARIU

  1. Buna seara, as dori informati in cea ce priveste companii care reciclează și fac granule din polipropilenă.
    As dori sa intru in contact cu companiile care produc acest material, dar nu am nici un nume de aceste compani si nu stiu la cine sa ma adreses. Doresc sa cunosc numele la citeva compani care efectiv fac recuperarea și transformarea materialului polipropilena si produc macinatul. Va multumensc.
    Carmen Badica

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*