BRD mizează pe dezvoltare durabilă prin intermediul roboților

0
78

Chiar dacă pare un domeniu despre care se vorbește numai în cercuri restrânse, BRD a ales să mizeze pe robotică în sensul dezvoltării durabile a companiei. Ce înseamnă investiția în educație și tehnologie și care sunt rezultatele unui astfel de program, am povestit cu Roxana Miloș, Brand Communication Manager în cadrul BRD.

1. Ce înseamnă conceptul de sustenabilitate pentru BRD?

Roxana Miloș: CSR înseamnă o abordare a business-ului care să ia în consierare mai multe zone în care business-ul are impact asupra stakeholderilor. Se referă în primul rând la felul în care business-ul încearcă să răspundă cerințelor clienților, apoi există o întreagă filosofie în banking referitor la tot ce înseamnă compliance și toate regulile de finanțare și de etică.

CSR-ul înseamnă să coirești business-ul astfel încât să ai un profit sustenabil, dar să te uiți și la amprenta pe care o lași… că vorbim de clienți, societate sau mediu.

2. De unde până unde robotică?

RM: Asta cred că am putea să îi întrebăm pe copii în primul rând (râde).

Noi am început să investim în programe care îi ajută pe tinerii pasionați de tehnologie, nu doar de robotică, uitându-ne foarte atent la o mulțime de lucruri care ajungeau la noi în mod direct sub formă de solicitări de finanțare, apoi am luat în calcul faptul că tehnologia este în acest moment o resursă importantă pentru domeniul bancar având în vedere că la nivel mondial băncile sunt cel mai mare finanțator în acest domeniu… Nu în cele din urmă companiile din domeniul bancar rulează cu ceea ce se numește knowledge sau datae posibil să putem extrage din dezvoltarea zonei de tehnologie paradigme noi care să ne ajute să creștem economia și alte zone de suport cum ar fi cultura sau educația

În primul an în care au intrat în BRD First Tech Challenge, profesorii nu aveau încredere că elevii într-adevăr merg să construiască un robot…

Ca să revin de unde pornisem inițial, ne-am întâlnit cu o mulțime de tineri și profesorii lor care ne-au expus la masa de inteligență care se află în România… în zona de stem sau în zona de tehnologie… o categorie de viitori profesioniști în domeniul lor, slab finanțată, slab dotată cu resurse, nu doar financiar, chiar și legat de spații unde să își desfășoare activitatea, nu mai vorbim de capitalul de încredere. Am cules în ultima vreme tot felul de povești din echipele de copii care ne spuneau pe jumătate cu mândrie, pe jumătate cu oarecare resentiment că în primul an în care au intrat în BRD First Tech Challenge, profesorii nu aveau încredere că ei într-adevăr merg să construiască un robot… însă după prima competiție, când au și câștigat premii, au plecat acasă foarte entuziasmați că într-adevăr vor putea arăta rezultatul muncii lor. De aceea vorbesc de capital de încredere pentru că până și pentru profesorii lor pare ceva foarte îndepărtat faptul că elevii din România ar putea să facă robotică și tehnologie la același nivel cu cei din țările în învățământul formal alocă resurse, încredere și entuziasm pentru această activitate.

Roxana Miloș / Brand Communication Manager – BRD

Pornind de la întrebarea ta, de ce robotică, voiam să mai adaug și că noi când ne uităm la ce domenii investim, ne uităm și la care este misiunea noastră ca și companie în România. 

Sunt multe lucruri pe care le-ai putea susține în România, dar noi până la urmă suntem o bancă și istoria noastră merge în zona de dezvoltare. Nu știu câți își mai aduc aminte că numele vechi al BRD-ului este Banca Română de Dezvoltare. Ea a fost o bancă de finanțare a industriei românești. Așa s-a născut. Sigur că acum Banking-ul modern înseamnă foarte mult persoane fizice, dar noi avem filonul acesta de investiții în companii  sau în domenii care dezvoltă România. Așa că am păstrat acest lucru din ADN-ul nostru și ne-am uitat la ce domenii sunt importante pentru viitorul României. Astfel, nu am putut ocoli tehnologia, iar în acest domeniu ne-a atras atenția acest tip de demers care se duce o dată în școli și dincolo de școală în formarea pentru o meserie extrem de utilă pentru viitor. Aceasta este una dintre rațiunile pentru care robotica și tehnologia sunt atât de prezente în programele noastre de CSR.

Pe urmă ne uităm la educație ca la un capitol mare în sine și la cultură pentru că fără cultură nu poți să te dezvolți ca societate. Cultura are și latura de edicație și de empatie și de progres până la urmă…

Tehnologia merge mână în mână cu educația

SRM: Și de conservare a identității…

RM: Din punctul nostru de vedere tehnologia merge mână în mână cu educația.  Adică toate programele în care regăsim tehnologia sunt programe în care mai întâi creăm cadre de învățare. Cum ar fi, de exemplu, competiția de robotică pentru licee care se adresează școlilor de stat. Acum facem demersuri să transformăm această competiție într-o olimpiadă ca să existe mai multe avantaje pentru elevi și profesori. 

Există laboratoare de robotică pe care le-am înființat cum e cel din Politehnica București care functionează ca spațiu de învățare, dar pe de altă parte este o zonă în care detensionăm puțin trecerea de la stadiul de elev la stadiul de student pentru că știm că unele alegeri în ceea ce privește continuarea studiilor după liceu nu se fac întotdeauna pe măsura capacității copiilor și de aceea le dăm posibilitatea să se poată întâlni cu studenții pe care îi pot vedea ca mentori, pot interacționa cu ei. Noi credem că mai mult decât de cunoștințe este nevoie și o deschidere la actul de învățare…

Astfel s-a format o comunitate foarte interesantă… sunt copii care vin în taberele noastre de vară și  discută ce au mai descoperit în timpul anului. Ori asta este extraordinar, pentru că astfel noi considerăm că ne aproiem de un învățământ calitativ.

SRM: Care este proiectul de CSR cu cel mai mare impact de până acum? Și când zic impact am în minte și ROI…

RM: Robotica este programul cu ascensiunea cea mai rapidă.

Sunt și alte programe pe care noi le considerăm de succes pentru că sunt sunt din domeniile de interes pentru noi: programele de cultură, de exemplu, cum este Scena 9… unde dezvoltăm tot ce se poate numi presă culturală tânără. Am decis să facem o revistă culturală, cu jurnaliști, colaboratori, ilustratori… urmează să intre în al patrulea an de funcționare. În 3 ani de zile am avut peste 1 milion de cititori unici, ceea ce pentru un produs cultural este destul de mult, iar în 10 ani ne dorim să devină cea mai importantă publicație culturală din România.

De 4 ani lucrăm cu Friends for Friends… la nivel european jurnalismul este una din cauzele cele mai finanțate, pentru că lumea și-a dat seama că fără jurnalism de calitate nu putem avea o societate sănătoasă.

Pornim întotdeauna de la nevoile pe care le identificăm în societate. Acesta este primul reper atunci când alegem să punem ceva sub umbrela programelor noastre – o nevoie reală a societății. 

SRM: Cum abordați efectele nocive ale tehnologiei asupra tinerilor: însingurarea, izolarea, lipsa empatiei?

RM: Programele despre care povesteam și cu precădere competiția de robotică sunt programe care le propun copiilor un parcurs educațional… la finalul celor 7 luni de program ei vor putea spune că au produs un robot utilitar al cărui scop este să rezolve o anume problemă… de exemplu, anul acesta, roboții construiți de copii trebuie să imite aselenizarea… adică aterizarea pe o altă planetă unde trebuie să poată identifica resurse și să le categorisească în funcție de natura lor. Deci există un scop foarte clar a ceea ce ei întreprind acolo.

Se lucrează în echipe de 10-15 copiii. Fiecare are rolul său. Se responsabilizează astfel încât să contribuie toți la ce are de făcut robotul respectiv…. De fiecare dată când se întrec între ele echipele joacă în alianțe și asta nu le permite să ajungă într-o zonă care ar putea să fie considerată non-empatică, ci dimpotrivă… te ține conectat în permanență la  echipă.

Copiii sunt extrem de deschiși la a colabora la distanță, fac evenimente în care își cheamă colegi din alte orașe pentru a lucra împreună la proiecte. Au felul lor de a interacționa ceea ce nu ne-am fi imaginat pentru că avem tendința să vedem domeniul IT ca fiind populat de oameni foarte solitari… Ei bine, nu se întâplă asta în programele despre care povestim acum și asta ne bucură foarte tare…

SRM: Unul dintre riscurile evidențiate de Thomas Piketty, în cartea sa, ”Capitalul secolului XXI” face referire la concentrarea accentuată a avuției în anumite zone ale lumii, cu precădere urbane, și în rândul anumitor categorii sociale care tind să monopolizeze și să exploateze categoriile inferioare. Având în vedere că activați în zona financiară cum vedeți echilibrarea acestei situații pe termen lung având în vedere că și în România vorbim de numai câteva zone dezvoltate: București, Timișoara și Cluj-Napoca unde se concentrează foarte multă populație în detrimentul celorlate zone ale țării.

RM: În ultimii ani am observat și noi această dezvoltare neunitară în România… însă sunt de părere că rezolvarea unei astfel de situații ar trebui să includă mai mulți factori: administrația locală, companii, societatea civilă… cred ca ar trebui sa ne concentrăm împreună pe cum creăm mai multă valoare…

În proiectul pe care noi îl dezvoltăm sunt mulți oameni din zona de tehnologie și robotică din orașe precum Hunedoara, Deva, Petrila… zone total abandonate la un moment dat pentru care noi ne-am gândit că putem face ceva…

Am observat și în zona culturii cum se dezvoltă proiecte în orașe unde nu există niciun teatru… De exemplu, susținem de ani de zile Ideo Ideis, în Alexandria, un oraș în care nu exista teatru… de 10 ani, în fiecare vară, 300 de tineri din toată țara fac teatru acolo…

SRM: Există proiecte unde se poate observa un return on investment?

RM: Ceea ce ne propunem noi este să vedem ce rămâne în urma business-ului. Creăm locuri de muncă… dar dincolo de asta ce rămâne în societate ca rezultat al existenței noastre… 

Începem de la felul în care ne facem meseria, de la cum intrăm în contact cu oamenii, cu comunitățile, cu tinerii… Există anumite direcții în politica noastră de CSR, dar la nivel local chiar ni s-a dat dat liber să gândim un program care să facă sens pentru România, nu să fie doar pe hârtie…

Dacă te referi la faptul că făcând CSR oamenii te percep mai bine… și dacă ai o situație neplăcută văd în tine un partener fair, nu știu dacă lucrurile sunt chiar așa de tranzacționale… depinde mult de ce construiești cu clienții, cu publicul tău care pot fi angajați, parteneri, beneficiari ai proiectelor etc. Doar programele de CSR nu au acest efect, e un efort al întregii companii…

Ce ar putea să fie riscant pentru orice companie este să nu se mai regăsească într-o societate sănătoasă.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentRobert Uzuna, Ursus Breweries: În 2019, lumea nu mai poate fi concepută fără CSR
Sunt pasionată de evoluția conceptului de CSR, până în măduva oaselor! Am absolvit diferite programe de studii în domeniul Comunicării, iar în ultimii 5 ani am dezvoltat un program de training care are ca scop înțelegerea conceptului de CSR și integrarea lui în strategia de business. În scopul îmbunătățirii acestui program, cercetez în continuare în ce măsură conceptul de sustenabilitate este viabil din punct de vedere economic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*